Cum să iei un cadou unei doamne. Mic îndreptar de atenție pentru domni

De două zile încoace, Vlad freamătă.

- Mami, vreau să ies într-o zi din casă, dar fără tine. Ca și cum m-aș duce la Mega, dar fără să mă duc la Mega... nu știu cum să-ți explic.

- Mai încearcă. 

- E surpriză, nu pot să-ți spun! Vreau să-ți iau un cadou de 8 martie! 

- Lasă, nu-ți cheltui banii pe mine, păstrează-i! Pe de altă parte, ce-l învăț eu descurajându-l acum? Că eu nu merit un cadou. Că eu nu merit atenția lui și, prin extrapolare, că femeile nu merită efortul. Decât dacă vrei tu neapărat..., caz în care, nu te pot opri!

Azi mi se proțăpește în cadrul ușii, sărind ca o minge.

- Maahaaamiiiii, hî hî hî... mai știi că te-am rugat să mă lași să ies? Ahahazi e ultima zi până mâine. Trebuie să iehehes!

- Nu mai țopăi, liniștește-te. 

- Nu pooohohot mami, sunt entuziasmat!

- Bine, du-te. 

Țopăie până la ieșire. 

- Ai grijă la mașiiini! urlu eu pe casa scării.

Se întoarce după vreun sfert de oră. Nici nu închide bine ușa, că-mi și dă raportul. Mai trebuie să lucrăm la aspectul misterios al dăruirii unui cadou.

- Era închis la librărie! Dar ți-am luat altceva. Sper să-ți placă!

Îmi întinde o cutie de carton. E cu pupilele dilatate și hiperventilat. Deschid cutia. Înăuntru, o brățară de cuarț roz. O pun la mână și-l pup. 

 - Mulțumesc mult, e foarte frumoasă! 

- Am vrut să-ți iau altceva, o carte, că ție-ți plac cărțile, dar era închis la librărie, așa că a trebuit să alerg repede repede să iau altceva! Întâi m-am gândit să intru la magazinul de bebeluși să-ți iau ceva pentru Victor.

- Păi era cadoul lui Victor sau al meu? 

- Al tău, că pe tine te ajuta cu Victor. Dar s-a desființat! Mai era doar magazinul ăsta de la lângă scară.

- Și cum te-ai gândit să-mi iei asta? O fi fost ideea vânzătoarei?....

- Păi m-am gândit ce-ți mai place ție.... Am vrut întâi să-ți iau o ciocolată, dar m-am gândit că ție nu prea-ți plac dulciurile, că nu te-am prea văzut mâncând ciocolată (true, momentan cică-aș fi sugar free de vreo 3 săptămâni, dar oricum orice părinte responsabil mănâncă porcării pe furiș, se știe) și apoi am zis: bijuterii! Astea sigur îți plac! Așa că m-am uitat întâi la coliere. Dar nici cu coliere parcă nu prea te-am văzut. Cercei n-aveau, că de-ăștia sigur ai, atunci am zis: brățări! That's one smart boy! Nu mi-a plăcut nimic din ce mi-a arătat doamna de la magazin, erau întunecate toate, dar am văzut în vitrină brățara asta și mi-am amintit de când am fost noi la Târgul de Cristale, că preferatul tău e cuarțul roz! Așa că din asta ți-am luat. Apoi mă gândeam... oare cum să i-o dau... așa, direct? Nu mergea. Și mi-a dat doamna o cutiuță. Uite bonurile, dacă nu-ți place, te duci și alegi altceva!

- Cum să nu-mi placă?! E minunat! Și-mi place că ai fost atent la preferințele mele... Dă să te pup!