Din seria ”Hai c-am râs”, primesc filmulețul ăsta:
Lăsând la o parte faptul că n-am văzut în viața mea o adunătură de bărbați mai exuberantă (ah, ce-mi place când mintea creativă scoate masculul dintre beri, terase, meciuri și semințe), nu pot decât să apreciez găselnița cu meseriașii oferiți cadou. Are curaj banca*.
Geme țara de meseriași, dar fix când ți se sparge țeava/sare siguranța/strică clanța nu găsești vreunul! Pentru că nu, nu-mi pun baza în soț. Soțul meu are multe calități, este foarte îndemânatic, dar îi lipsesc informațiile tehnice. Și-mi mai e și milă de mâinile lui frumoase. Vestea bună e că nici nu pierdem timp prețios în care el să se încăpățâneze să repare chestii, care de fapt să rămână la fel de stricate.
Așa că avem și noi un domn Smochină. Meșterul bun la toate. Vine când îl chem, nu-mi pare scump, bașca haios nevoie mare, de uneori am impresia că-și bate joc de mine pe față. Dar n-aș îndrăzni să-i zic nimic de dulce, că nu se știe când ai nevoie de un patent și ia Smochina de unde nu-i. Și iată că fantasmez duios cu alți instalatori, electricieni, tâmplari, reparatori.
Da, soțul știe.
Voi cum vă descurcați cu treburilii astea? Aveți echipă dedicată, aveți un dom' Smochină?
-------
(*) era și mai mișto dacă scriați Volksbank tot de mână pe carton, la final, în loc de logo**.
(**) mă scuzați, n-am vrut să inoportunez, reminiscențe dintr-o epocă apusă :)