N-am știut ce-s ăia muci la bebeluși până acum, la 10 luni. De când am născut, tot aștept febre mai mici sau mai mari, gâturi inflamate, boli ale copilăriei, Ambulanță în miez de noapte, orori peste orori și nu mai veneau. Acum câteva zile însă, uitându-mă suav de la o oarecare distanță, văd că-i curge copilului ceva in barbă. Rodată cu hiper-salivația specifică erupției dentare, nu m-am alarmat. Mi-am dat ochii peste cap. Pasca mă-sii, iar bălește tot în jur.... Mh. Mai stau ce mai stau și mă uit mai bine. Saliva nu curgea. Ca și cum forța gravitațională nu era de-ajuns pentru acea sublimă densitate. Când colo, erau muci.
Coșmarul meu de dinainte de copil devenise realitate. Pentru mine, înainte, copiii însemnau aparate mobile de făcut caca și balonașe de muci, care să le explodeze în gură. Dezgustul total. Apoi au venit 10 luni în care m-am convins că, de fapt, bebelușii sunt serafici și curați și rozalii și pufoși, precum norișorii de unde-au venit și rămân serafici și curați și rozalii și pufoși, până la adânci bătrâneți și.... aaaa... nuuuuuununununuuuu.....!!!!!
Prea târziu. Tocmai i-a explodat primul balonaș de muci, care s-a scurs direct în gură. Iar eu încă n-am sărit să i-l șterg. O, nu! O lumânare mucoasă se prelinge înspre covor. Nu-i nimic, o șterge el cu mânuțele.
Se uită la mine. Râde. Heee.....
Astă noapte a fost carnaval. Gingia dureroasă, cu 4 dinți care erup deodată s-a întâlnit cu niște mațe cramponate și cu un nas congestionat. Toată noaptea am executat ba masaje de burtică, ba alăptat, ba geluit gingii umflate. La ora 5 nu se mai putea. Se îneca cu muci, drept care, scoate bărbate pompița, serul fiziologic, șervețele, ține-l (că deh, copilul neștiind ce-s ăia muci, face urât la arsenalul anti-muci) și să operăm extrageri. Urla ca din gură de șarpe, era tot vișiniu de plâns și țipăt și jale, ziceai că-l torturtăm, sărrriți!! Protecția Copilului!
Dă-i cu pompița, dă-i cu gelul, dă-i cu țiți, dă-i cu suzeta, șșșșș.... șșșșș.... My Bonnie lies over the oceaaan, my Bonnie lies over the seaaaaa...... șșșșș....
Când deodată poc buf trosc la etajul superior. Nu trec două secunde și hâța hâța hâța hâța... bum bum bum...hâța hâța. Creativ, ce să zic...
Mă uit la soț, el la mine, copilul dormea între noi horcăind gingaș. Băi, ăștia fac sex????? Are you kidding me???? La ora 5???
I-o fi trezit copilul. Păi bine bine, un plod urlă și lor le arde de sex?? Nu e turn off total? Nu e oare un bebelus plângăcios cel mai bun stimulent pentru abstinență?!
Se pare că nu.
Din fericire, după doar câteva minute, domnul a terminat, s-a culcat și noi așijderea, bucurându-ne că măcar doarme copilul! În fundal, de sub păturică, se auzea în surdină: hââââr, hââââr, sfââââr, sfââârrr.
A mai trecut o noapte. Cu muci și dinți și sex. Deasupra.
