Vorbeam
deunazi cu o prietena despre acceptarea propriului corp si cat de greu e sa
ajungi sa te accepti asa cum esti, darmaite sa te iubesti! Asa ceva nu se poate,
daca nu bifezi tiparul indelung proclamat al frumusetii corporale actuale. Ba
chiar cand, parca parca, te incearca primele ganduri de acceptare, ceva din
tine sare ca ars. Nu e bine!
Prietena
mea imi povestea ca incepuse lupta cu sinele pe cand avea 50 de kilograme si se
credea grasa. Acum, 50 de kilograme sunt o tinta ideala. Oare trebuie sa
ajungem la 100 de kile ca sa avem nostalgii cu noi, cele de acum?!
Vestea buna e ca ... destule femei
incep sa se trezeasca. Li se ia valul de pe ochi si incep sa se accepte, sa se
indrageasca asa cum sunt. Lupta nu e usoara, dar finalul este minunat. Din
pacate insa, inca mai avem un drum greu de parcurs. Pentru ca in lumea de azi,
nu Robyn Lawley-urile mapamondului fac legea, ci Donatellele Versace.