De multa vreme incoace tot cochetez cu ideea de alimentatie vegetariana, bio si chiar (nu dati!) raw. Gata, am zis-o, e in aer.
Verbul "a cocheta" mi l-am ales cu mare grija, pentru ca fix despre asta e vorba. Periodic ma apuca - citesc bloguri vegane, ma conving a miliarda oara ca nu e bine cu proteina animala (toata, nu doar carnea, pe care am rarit-o masiv din motive de gust, nicidecum de sanatate) , urmaresc documentare cu tot felul de cancerosi si alti bolnavi renascuti dupa schimbarea paradigmei alimentare, ma abonez la feed-urile unor guru in materie de veganism (vezi Ligia Pop, Olivia Steer etc.) si fantasmez duios la o viata in care nu mai pun gura pe proteina animala (nu, nici macar pe telemea, cand i-e rosia alaturi), nu mai balesc la Agapitos si merg desigur, zilnic dimineata la sala si seara la yoga. Suna bine, nu? Suna...perfectionist, asa. Un film in care personajul decide sa-si schimbe viata si transformarea e redata in cadre succesive - verdeturi si fructe colorate in piata CUT - bucatarie, cutite, tocatoare - CUT - jogging in parc - CUT - yoga pe saltea, dublate of cors, de o muzica motivationala.
Mai visez si ca schimbarea asta se face fara nici un strop de efort, fara mizeria aia de "vointa", cam cum a fost cand m-am lasat de fumat. Asa imi imaginez. Raiul pe pamant.
Problema e ca, intocmai ca la fumat, spalarea creierului e IMENSA! Iar presiunea sociala este fantastica. E greu sa tii piept oamenilor care te privesc extrem de bizar si te judeca sonor cand iti comanzi orice fara carne. Imaginati-va cum ar fi sa iesi la o Trattoria si sa mananci.... ce? Ca sa nu mai zic ca, pe langa treaba cu terapia anti-fumat, sa mai incep si cu veganisme, ar fi prea mult pentru unii. M-ar scoate defintiv din lista lor de prieteni.
Asa, si? Evident ca astea nu-s decat scuze. Pentru ca daca-ti doresti cu adevarat ceva, o vei face.
In tot cazul, ma apuca. Si, intocmai ca la fumat, de cum ma apuca flirtul cu veganismul, concomitent ma invadeaza fricile. Ale naibii Furii! Cum o sa ma mai descurc la un restaurant cu specific romanesc? Ce ma fac daca nu au cutare mancare? Ce ma fac atunci cand mi se ofera un desert ne-raw? Intocmai cum fumatorii nu-si pot imagina o bere la o terasa fara sa fumeze, pe motiv ca nu stiu ce vor face cu mainile. Caci da, asa functioneaza spalarea creierului: dand nastere la asocieri care par atat de incremenite, pe viata, incat te gandesti ca NU AI CUM sa supravietuiesti fara cutare treaba. Or, daca de fumat ne-am apucat pe la vreo 15 - 18 ani, de mancat ne-am apucat pe la 6 luni. Suficient de mult timp cat sa se creeze niste asocieri extrem de puternice. Spre exemplu:
- mancare - familie reunita - deci fericire
- mancare multa si grea - sarbatori - deci familie reunita - deci fericire
- dulciuri din comert - bunici / matusi / unchi / prieteni dragi de familie in vizita - surprize - deci fericire
- dulciuri facute la ocazii - momente cu incarcatura speciala - antren si voie buna - deci fericire
Si, nu in ultimul rand:
- cine bogate - MAMA si TATA, amandoi acasa - deci fericire.
Cum sa schimbi tot, daca tu nu ai nici macar o asociere emotionala fericita cu, de pilda, rosiile deshidratate? Sau cu germenii de grau? Sau cu tortul raw de mere cu scortisoara? Pentru ca, har Domnului, ai o tona de chimicale in creier care-ti urla a bucurie cand vezi, mirosi si gusti o placinta cu mere si scortisoara, proaspat scoasa din cuptor?! Cum sa schimbi TOT, cand singura motivatie pe care o ai este sanatatea? Veti spune...nu e de ajuns? Ei bine, nu! Sanatatea este, pentru cei relativ sanatosi, un concept imposibil de cuprins. Noi nu ne "simtim" sanatatea, decat atunci cand nu o mai avem. In rest... o luam de buna.
Dar nu-mi pierd speranta. Pentru ca totul e in mintea noastra. Acolo e cheia. Vad miracolul mintii in fiecare sesiune pe care-o tin. Am cunoscut intim schimbarea fundamentala in privinta fumatului si stiu ca sunt apta de ... miracole :) . Asa ca-mi voi continua fantasmele raw si flirtul nevinovat cu smoothie-urile de alge, pana cand ele vor deveni realitate.