Pentru vietuitorii aglomerarilor urbane, iesirile din oras depasesc deseori
granita bazica a respirarii unui aer curat si a mancatului de produse naturale,
marca “De la Tarani”. E adevarat, intai de toate se asigura funadamentul
piramidei nevoilor, asa cum e si firesc, insa, in afara orasului, omul nu mai
urca agale, ci parca sprinteaza spre varful piramidei evolutive.
Oraseanul suspendat in betoane descopera aici ca pamantul incepe de jos. In
prima instanta, peticul de iarba este examinat cu grija, iar intrucat contactul
direct cu solul il crispeaza, patura intinsa intre el si pamant este investita
cu puterea separarii raului elementar, de sine. Asemeni ursuletilor de plus
care au capacitatea de a tine la distanta monstrii cosmarelor de somnul dulce
al copilasilor, aceasta patura capata proprietati magice. Pana la primul
gandacel.
Incantarea atunci ia o
prima pauza. E deja prea mult.
In jurul gratarului, incep
a se depana amintirile dintr-o copilarie incheiata demult. Amintiri care
vorbesc despre catarat in copaci, despre trasee montane, despre intalniri cu
ursi, caprioare si alti centauri ai padurilor, despre rosii mancate direct de
pe vrej si despre apa bauta de la robinet. “Ehehe, ce vremuri...”, conchid
orasenii si mai deschid o sticla de apa plata.
Micii, fleicile si ceapa
sfaraie pe gratar. Din cand in cand, femeile mai dau cate o roata examinand
munca barbatilor si deplangand vocal absenta unor bucate “light”. Dieta nu se
lasa acasa, oricat ar fi vacanta de scurta. Si, pentru ca merindele “de la tarani”
vor cere musai doua trei ore in plus la sala, solutia imediata este sa se
drumeteasca maleficele calorii pana-n varful primei poienite de pe munte.
Barbatii, desigur, aleg un fotbal.
Pacat insa ca masinariile
tintuite in scaunele de birou cate 8 ore pe zi fac fata cu greu incercarilor
off-road.
Pe inserat, racoarea
montana ii alunga in casa. Iar vinul fiert pregateste omul pentru contemplarea
nocturna, asa cum, pe vremuri, ayahuasca deschidea portile dintre samani si
zei. Pentru ca aici, noaptea aduce cu sine trei lucruri straine oraseanului
macinat de patimi si de griji: liniste, stele pe cer si taine de tot felul.
In linistea noptii, omul
descopera o simfonie de zgomote, pe cat de prezente, pe atat de relaxante:
oracaitul broastelor in iaz, cucuvele, greieri, pale de vant si trosnet de
lemn. Pentru prima data de cand are smartphone, aplicatia de sunete adormitoare
nu-si mai are rostul.
Padurea inchide un cerc
protector in jurul micutei asezari, amintind parca de stravechile ritualuri
magice. Te uiti de jur impreujur si vezi ca in centrul acestui cerc de putere,
esti Tu. Iar cand privirea urca spre cer si intalneste celalalt plan, doldora
de minuni scanteietoare, pana si cel mai ferm materialist, definit prin
propriile-i certitudini, traieste o clipa de taina, in care nimic din ce stie
nu mai are niciun sens.
A doua zi vine cu noi
bagaje, calatorii de-a-ndoaselea si un oras asemeni unei mame imperfecte care,
desi inca nu stie cum sa fie mama, te primeste de fiecare data inapoi si-ti
ofera totusi o viata cu destule rele, dar si cu multe bune, pe care n-ai avea
cum sa le ai altundeva.