In fiecare an, miezul noptii de Revelion imi oferea ocazia sa rostesc Dorinta pentru anul urmator: sa ajung la nationala, sa iau 10 la Bac, sa ma impac cu ala de mi-a dat papucii cu trei zile in urma, ma apuc de sport, sa slabeeesc!!!!, sa sa sa sa.... . Unele s-au implinit, altele... inca astept, dar mai toate, daca au devenit realitate,au facut-o nu in termenii mei, ci in conditiile Altcuiva.
Insa de departe, cea mai importanta lectie cred ca am invatat-o anul asta, a fost ca, daca exista un plan (iar eu cred ca intotdeauna exista), dupa ce vremea lui va fi trecut, iti vei da seama ca nici prin gand nu ti-a trecut sa ti-l imaginezi macar, daramite sa ti-l doresti. 2011 a fost pentru mine un astfel de an. Un an in care am crescut profesional, desi nu ma asteptam atat de repede si, totodata,un an in care am crescut personal, desi nu-mi programasem asta drept obiectiv neaparat.
E o poanta: se zice ca Dumnezeu se distreaza cel mai mult atunci cand oamenii isi fac planuri. Mie, anul asta mi-a dovedit-o. Asa incat, eu una am incheiat-o cu dorintele de Anul Nou.
La multi ani!